Migrare site web fără pierderea pozițiilor

Lista de adrese se scoate din date, nu din memorie

Prima întrebare la orice migrare e câte pagini are site-ul. Răspunsul primit e aproape întotdeauna greșit, cu o marjă mare. Un site despre care firma spune că are „vreo 30 de pagini” are în index câteva sute de adrese.

Diferența vine din ce nu se vede din meniu: articole vechi de blog, pagini de categorie și de etichetă, adrese cu parametri de filtrare, documente PDF, pagini de campanie uitate. Multe nu contează. Unele aduc cereri lunar.

De aceea inventarul se face din trei surse simultan. Raportul de performanță din Search Console arată ce adrese primesc efectiv afișări și clicuri, pe ultimele 12-16 luni. Sitemapul arată ce declară site-ul. O parcurgere automată arată ce există și e accesibil. Reunirea celor trei liste, cu eliminarea duplicatelor, e lista reală.

Peste ea punem cifrele: afișări, clicuri, legături din alte site-uri. Așa apare ordinea de prioritate. Adresele din primele 20% aduc de obicei majoritatea traficului și primesc atenție individuală, nu regulă generală.

Harta de redirecturi 301 se face înainte de lansare

Redirecționarea 301 e o mutare permanentă: îi spune browserului și motorului de căutare că adresa veche a devenit definitiv adresa nouă. Nu e o soluție de avarie, ci pasul prin care valoarea acumulată de o pagină trece la înlocuitoarea ei.

Regula de lucru e că fiecare adresă din inventar are un corespondent stabilit înainte ca site-ul nou să devină public. Corespondentul trebuie să fie pagina cu același subiect, nu prima pagină. Trimiterea în masă a tuturor adreselor vechi către prima pagină e cea mai frecventă „soluție” și e echivalentă cu ștergerea lor: motorul o tratează ca pe o pagină inexistentă, iar valoarea se pierde. Când nu există echivalent, e mai corect un 404 asumat decât o redirecționare falsă.

Detaliile care strică rezultatul sunt tehnice și repetate. Lanțurile de redirecționare, în care A duce la B și B duce la C, se rezolvă direct de la A la C. Redirecționările temporare, de tip 302, lăsate din neatenție, nu transferă nimic. Amestecul de variante cu și fără www, cu și fără securizare, produce duplicate. Iar legăturile din interiorul site-ului se actualizează la adresele noi, ca să nu treacă prin redirecționare la fiecare click.

Harta se testează pe mediul de test, adresă cu adresă pentru cele importante și pe eșantion pentru restul. Abia după ce trece testul se face comutarea. Explicația extinsă, cu exemple, e în articolul despre migrarea fără pierderea pozițiilor.

Ce se întâmplă în cele 30 de zile de după

Ziua lansării nu e finalul. Reindexarea nu e instantanee: motorul reparcurge adresele în ritmul lui, iar imaginea completă se vede în două-patru săptămâni.

În primele zile e normal să apară fluctuații de poziție. Nu e normal să apară sute de erori 404, pagini rămase neindexate sau adrese noi care nu sunt descoperite deloc. Diferența dintre cele două situații se vede doar dacă cineva chiar se uită.

Ce urmărim concret: numărul de adrese indexate față de cel dinainte, erorile din raportul de acoperire, adresele care primesc cereri și returnează eroare, lanțurile de redirecționare rămase, sitemapul nou și evoluția afișărilor pe cuvintele care contau. Corecțiile se fac pe parcurs, nu se strâng pentru un raport final.

La final rămâne o comparație clară între înainte și după. Dacă traficul a scăzut, spunem de ce și ce se mai poate face. Dacă a rămas stabil, ăsta e rezultatul așteptat al unei migrări bine făcute — o migrare reușită nu se vede. Cauzele frecvente de dispariție din rezultate sunt tratate separat în articolul despre de ce nu apare site-ul în Google.

Tipuri de migrare și ce schimbă fiecare

„Migrare” acoperă situații foarte diferite, cu risc foarte diferit. Merită separate, pentru că prețul și durata depind de care e cazul tău.

Mutarea pe alt server, cu același domeniu și aceleași adrese, e cea mai simplă: nu se schimbă nimic pentru motorul de căutare. E de fapt o operațiune de găzduire și nu necesită hartă de redirecturi.

Trecerea pe altă platformă păstrând domeniul e cazul obișnuit. Adresele se schimbă aproape sigur, pentru că fiecare platformă are alt tipar de construcție a lor. Aici harta e obligatorie. Când schimbarea de platformă vine împreună cu un design și un conținut nou, lucrarea se leagă de refacerea site-ului, iar migrarea e componenta ei tehnică.

Schimbarea de domeniu — rebranding, fuziune, trecerea de la un .com la un .ro — e cazul cu riscul cel mai mare, pentru că se mută întreaga istorie pe o adresă fără vechime. Se anunță explicit motorului, se păstrează domeniul vechi ani buni și se acceptă o perioadă de instabilitate. Înainte de o astfel de decizie recomandăm un audit SEO, ca să știi exact ce ai de mutat.

Când NU are sens o migrare

Nu are sens dacă site-ul actual nu are trafic organic. Dacă în Search Console apar câteva zeci de afișări pe lună, nu ai ce proteja. E mai ieftin și mai simplu să construiești curat și să tratezi adresele vechi cu o regulă generală.

Nu are sens ca soluție la o problemă de poziționare. Mutarea pe altă platformă nu urcă un site care nu apare în rezultate. Dacă motivul real e lipsa vizibilității, se lucrează la optimizarea SEO pe site-ul existent, iar migrarea rămâne o decizie tehnică separată.

Nu are sens fără acces la Search Console pe proprietatea veche. Fără istoricul de acolo, inventarul se face pe ghicite, iar prioritizarea devine imposibilă. Dacă accesul s-a pierdut, primul pas e recuperarea lui, prin verificarea proprietății pe domeniu.

Și nu are sens acum, dacă ești în vârf de sezon. O migrare se planifică în perioada cu cele mai puține comenzi, tocmai pentru că săptămânile de după cer atenție și pot cere corecții rapide.